tag:blogger.com,1999:blog-39254672770369658712012-02-16T22:35:57.523+02:00Remus Valeriu Giorgionihttp://www.blogger.com/profile/16696106973590398051noreply@blogger.comBlogger11100tag:blogger.com,1999:blog-3925467277036965871.post-15735492421901352572009-11-01T18:16:00.000+02:002009-11-01T18:21:35.723+02:00<strong>I don’ t believe<br /></strong><br />Nu cred că ştii ce înseamnă tristeţea<br />(răcoarea splendoarea imaculării)<br /><br />Nu cred că ştii ce înseamnă tristeţea<br />(pe cărărui de munte<br />mari deşerturi de gând)<br /><br />Nu cred că ştii ce înseamnă tristeţea<br />(un car cu stele trecând cu troznet pe cer)<br /><br />Nu cred că ştii ce înseamnă tristeţea<br />(prăpăstii de vorbe pe coama de deal)<br /><br />Nu cred că ştii ce înseamnă tristeţea<br />(pe funduri de iezer hălăduiri)<br /><br />Nu cred că ştii ce înseamnă tristeţea<br />(o cârtiţă scormonind pe sub veac) nu<br /><br />Nu cred că ştii ce înseamnă tristeţea!<br />zise omul sărac<br /><br /><br /><strong>Semnul de taină</strong><br /> lui Mihai Ursachi,<br /> in memoriam<br />Aproape aproape e ora<br />Când înfloreşte pe cer<br />Soră cu aurora<br />Rosa caelesta<br /><br />Trandafirul de peste fire<br /><br /><br /><strong>*<br />**<br />(Traiectoria Rozei către Poem)<br /></strong><br />Iar lemnul de trandafir carnea Rozei<br />Săpat e în semne şi cântec<br />Printre rune-ruine<br />Aromitor<br /><br />...Trandafiri<br />Ai iubirii de mamă<br />Ridicaţi dintre riduri transplantaţi<br />Într-un câmp de mohor<br /><br /><br /><strong>*<br />**<br />(Omul nalt şi alb<br />cu vioara sub braţ)<br /></strong><br />un vioi călător<br />prin obscuritatea obârşiilor,<br />Primordialul omul arhetipal<br /><br />coboară scara cerului<br />treaptă cu treaptă<br />învestmântat în fulare de stele<br /><br />pe lângă căruţa de foc<br />bidiviii de ceaţă<br />pasc liberi (în jurul navei...)<br />în limpede dimineaţă<br /><br /><br /><strong>*<br />**<br />(Omul nalt şi alb<br />cu vioara sub braţ)</strong><br /><br />...mai apoi se blindase<br />în armurile unui nume<br />în măsură fiind să numească<br />la rândul lui celelalte<br />vieţuitoare<br />iar despicându-l Zeul în două<br />lumea s-a - frumos – rotunjit<br />prin coapsa femeii:<br />a douăsprezecea coastă<br /><br /><br /><strong>*<br />**<br />(Omul nalt şi alb<br />cu vioara sub braţ)<br /></strong><br />îngerul suflă spre dânsul<br />ca spre o flacără de magneziu<br />iar sufletul pâlpâie-pâlpâie<br />lampă<br /><br />abia atunci văzu diferenţa<br />dintre flux şi reflux<br />şi mareele mării interioare...<br /><br />îngerul suflă spre dânsul<br />iar sufletul iată-l descuamează desfoliază<br />şi se cabrează se înalţă în zbor<br />ca un păun ca un<br />flamingo cocor<br /><br /><br /><strong>*<br />**<br />(Omul nalt şi alb<br />cu vioara sub braţ)<br /></strong><br />firişoare de sânge<br />prelinse<br />de sub altar<br />se scurg la vale curg râu<br />înconjoară planeta într-o reţea<br /><br />iar mult nu este nu va mai fi<br />şi Cel ce vine ce vine ce vine<br />va veni<br />şi nu va <br /> zăbovi!<br /><br /><br /><br /><br /><strong>***</strong><br /><br />Iată şi seara de vară<br />Cum se lasă ea peste lume<br />Ca slava lui Iahve pe cort<br />Un montgolfier de cuvinte pe inima mea!<br /><br /><br /><strong>Cimitirul din sat<br /></strong><br />n-am mai fost de multă vreme<br />la cimitir! (zice mama; iar tata)<br />nici să nu mergi degrabă:<br />este acolo la poartă<br />-un rug rău<br />care te agaţă te poartă<br />pe unde vrea el peste doline şi dealuri<br />şi nu te mai lasă<br />nu te mai lasă defel<br />să te întorci iar<br />acasă<br /><br /><br /><strong>Dincolo<br /></strong><br />Iar întâmplarea aceasta a vieţii<br />Îmi aminteşte mereu cu înfiorare<br />De cartonul expus în geamul<br />Femeii în vârstă<br />Pe lângă casa căreia<br />Trec zilnic<br /><br />...Pe care scrie pe care scrie<br />Un text<br />Ca o poezie:<br /><br />Bate <br />Tare <br />Sunt <br />Dincolo!<br /><br /><br /><strong>*</strong><br /><br />O muzică stranie îşi desfăşoară<br />Peste grădini şi case corola<br />Peste oameni<br />Îngeri şi păsări şi nori<br /><br />…Şi dragostea ta<br />Încercuindu-mi sângele<br />În petale de flăcări<br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><strong>Dar dragostea?</strong><br /><br />Presentimentul prezenţei tale:<br />Zornăit de petale<br />Pe pleoape<br />În suflet - de aripi - un stol<br />... Dar dragostea?<br /><br />Apropierea ta<br />Ca un clocot de clape...<br /><br />Priveliştea ta întreagă,<br />Sentiment de confort interior<br />Dar dragostea dragostea? Unde<br />Să fie unde se-ascunde<br />Ea!<br /><br /><br /><strong>Pădurile crepusculare</strong><br /> lui Cristian Şişman, in memoriam<br /><br />un crâng năvalnic brăzdează amurgul<br />apele tâmplei curg spre zenit<br /><br />...îmi aminteşte fântâna<br />copilăriei, stelară<br />ca o lacrimă uriaşă împinsă pe câmp<br />până sub orizont departe<br /><br />şi albastre zăpezi (pe atunci<br />zăpada devreme pe ram aprindea<br />felinarul!)<br /><br /><br /><strong>Duhul Cărţii</strong><br /><br />Când am deschis ochii în<br />dimineaţă<br />camera se lumină subit –<br />iar ochii tăi faruri<br />se alungau după duhuri tenebre<br />prin încăperea umbrită<br />curgere de monade<br /><br />Iar către ziuă<br />mă auzisem strigat în vis<br />auzeam voci din cer – mă convoacă<br />la înaltul conclav… îmi ziceam<br />şi eu nu ştiu parola indicativul<br />acele atât de necesare cuvinte de trecere!<br /><br />iar grinzile cornii şi stucatura casei<br />trozneau<br />de parcă pe coverta unei corăbii<br />ne-am fi aflat<br /><br />...când apăru în zbor repede<br />Duhul Cărţii<br />Omul-pasăre Gabriel<br /><br /><br /><br /><br /><strong>Pergamentul viu<br /></strong><br />Când iei în mână o carte<br />şi atingi prima dată<br />epiderma ei simţitoare fremătătoare<br />parcă auzi dureros<br />scâncetele animalului din care-i croită<br />hlamida coperţii<br /><br />te întrebi nedumerit şi înfiorat<br />au mai zis-o oare şi alţii<br />aceasta<br /><br />Au zis-o mai bine şi mai frumos??<br /><br /><br /><br /><strong>Poemul celest<br /></strong><br />Cu toate că-ntr-o bună zi am să fiu<br />Fecior de-mpărat... pe-aceste dure meleaguri<br />Neam de neamul meu nu<br />A fost bogat! (ne naştem<br />Cu pumnii strânşi<br />Şi plecăm din viaţă<br />Cu palmele goale<br />Împreunate pe piept)<br /><br /><br /><br /><br /><br /><strong>SETEA SAMARITENCEI (Dialog Om-Fântână)</strong><br /><br />„Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria (Iisus) a ajuns lângă o cetate… numită Sihar… A venit o femeie din Samaria să scoată apă. Dă-mi să beau! i-a zis Iisus… Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice Dă-mi să beau…” (Ioan 4:4,7,10)<br /><br />Dă-mi să beau! strigă Omul - Fără ciutură?... Şi apa atât de adâncă?!...<br />Dă-mi să beau, că de nu<br />Lespedea asta grea ca o piatră tombală stelă funerară<br />Peste tine voi prăvăli! - Cum, nu vezi<br />Că sunt astupată cu crengi şi gunoaie şi cât<br />De prinsă-s în bălării?... De nimic nu voi şti<br />Setea până<br /> nu-mi voi<br /> potoli! - Vai de sufletul meu!<br />(Fântâna se tângui) nu este-n-a fost-nu va fi călător<br />Pelerin sau hagiu truver trubadur sau aed<br />Care să treacă pe-aci fără să arunce<br />În mine cu pietre… şi ce să mai zic de copii!<br /><br /> „Femeia samariteancă i-a zis: Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?... Eşti tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov…? Du-te, i-a zis Iisus de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici! Femeia a răspuns: N-am bărbat.” (Ioan 4:9,12,15,16)<br /><br />Dă-mi să beau! strigă Omul… (Dar ce amestec aveţi<br />Voi iudeii cu samaritenii?) … Eu îţi cer astăzi<br />Puţină apă din găleată deşi nu mi-e sete – curând<br />Voi bea întreg amarul dintr-un burete! azi încă aştept<br />Omenirea întreaga la mine să vie s-o strâng la piept că Eu sunt<br />Apa Vie!<br />Dacă din toată inima o doreşti am să ţi-o dau şi ţie! <br />(De ce mă duci cu preşul Iudeule, fântâna nu are nici ciutură nici<br />Cumpănă şi-i atât de adâncă! de unde dar<br />Ai putea Tu avea<br />Apa aceea?…) Eu scot apă din Stâncă!<br /><br />„Iisus i-a răspuns: Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăşi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa… se va preface în el în izvor de apă, care va ţâşni în vieaţa veşnică. Doamne, i-a zis femeia, dă-mi această apă…” (Ioan 4: 23,14,15)<br /><br />Dă-mi să beau!... nu mă voi clinti<br />De lângă tine atâta vreme cât voi mai simţi<br />Fremătând sub picioare cămările de răcoare! – Vai mie! (Fântâna scânci)<br />Trei ţâţâni m-au lăsat<br />De curând din cele şapte ce frăgezimi<br />Dintre brazi ozonaţi mi-aduceau cu arome de frunze vii<br />… Acum<br />Toate zac înfundate-n nămol sufletul mi-e gol… vezi tu bine<br />Că nebun de legat în nămolu-mi uscat<br />E cel ce în mine apă mai cată! cum mă aflu surpată de vânturi şi ploi…<br />Năruită sub bălării<br />Bolovani murdărie… şi-apoi<br />Apă bună de-aş da dup-un ceas<br />Te întorci înapoi; să mă chinuieşti; să mă biciueşti…<br />Scociorînd cu ciutura în noroi aplecând la pământ<br />Cumpăna spinării mele bătrâne!<br />… CÂND IZVOARELE VII<br />Numai tu-numai tu-numai tu<br />Numai tu le deţii pe când eu<br />Şanţuri puţuri şi ploi…<br /><br /><br /><br /><strong>A VENIT TOAMNA sau<br />leşinul stării de graţie (elegie disimulată)<br /></strong>„A venit toamna…/ Acoperă-mi inima cu ceva….”<br /><br />A veni iarăşi toamna iubito!<br />acoperă-mi sufletul cu un pled<br />de cuvinte netrebnice cuvertură<br />de verbe-adverbe-proverbe<br />un unguent de sentimente emoliente…<br /><br />(ooo şi această moarte elegiacă<br />în arborii toamnei! Pecingini<br />de bronz aurit mana viţei-<br />-de-vie care s-a prins şi a odrăslit <br />pe ventriculul stâng şi un auricul<br />un râu de blândă melancolie<br />circulând prin podişul carstic<br />al cutiei mele toracice – când piere-n<br />pământ<br />când răzbate la suprafaţă… dulce împotmolit<br />în vena mea cavă sau în vena azigos)<br /><br />A venit toamna iubito ca o părere<br />de nori azurii de kalos thanatos – adie<br />dinspre babe şi sfinx din bucegi<br />şi parâng<br />Îmi înfăşor într-însa trecutul<br />şi-ntreg sufletul meu obidit<br />fir de paing pe-un mosor de miere<br /><br />(ooo şi aceste culori descompuse multi<br />plicate <br />în tonuri mii şi nuanţe<br />aruncate din cer peste versanţii de purpură –<br />soarele în crepuscul un monstru atlantic<br />bălăcindu-se-n râul de mir<br />rumoare de aur şi un bănuţ<br />luna de aur vechi…)<br /><br />…Am zăcut-aşteptat-am valsat<br />nopţi întregi pe cotoarele cărţilor<br />risipite în mine -ruine<br />pe runele verii cu strălucirea aplatizată<br />(surdină<br />la pistonul exuberanţei)<br /><br />… A sosit (în sfârşit!) toamna<br />De când o aştept<br />s-au tot adunat pe faţa de masă<br />şi pe tăblie citate pictate<br />din marc aureliu şi epictet<br />Iar frunzele moarte căzute<br />şi adunate<br />într-un consiliu de coroană postum<br />şi ultrasecret<br />îl acoperă îl acoperă<br />deplin şi definitiv pe poet<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/3925467277036965871-1573549242190135257?l=rvgiorgioni.blogspot.com' alt='' /></div>Remus Valeriu Giorgionihttp://www.blogger.com/profile/16696106973590398051noreply@blogger.com0